Despre viitorul digital al avocaturii
Subiectul este proaspăt, atât de proaspăt încât, similar cu un vin, se cere descoperit, mirosit, înțeles; observăm că naște pasiuni, atrage opinii mai mult sau mai puțin avizate, exprimate în cele mai diverse moduri, aspect ce îl face, de ce nu?, pretabil decantării.
Probabil discuțiile ar trebui structurate pe coordonatele de Conștientizare, Acceptare și Perspective (oare ce acronim obținem?).
Zice Theodor Paleologu că ”teama de-a te pune în postura de a învăța, ca mărturisire a unei slăbiciuni poate fi o explicație”, motiv pentru care afirm că dezbaterea este bună, chiar obligatorie. Trebuie pe deplin lămurit cum și în ce măsură aspecte precum secretul profesional, independența și libertățile avocatului vor fi afectate, respectiv protejate, acceptând și faptul că înțelegerea conceptului disruptiv, perturbator este și va fi un exercițiu deosebit de dificil pentru cei care au o lungă experiență de succes exercitând profesia așa cum s-a făcut dintotdeauna.
Deși e discutabilă afirmația potrivit căreia această lege nu va conduce la o transformare a profesiei, ar trebui să vrem noi, corpul profesional, să rămânem relevanți în cadrul transformării ce o presupune a-IV-a Revoluție industrială, caracterizată de întrepătrunderea lumii fizice, cu cea digitală și cea biologică. Transformarea digitală există (e ca o pătură ce ne acoperă deja până la gât), nu poate fi negată și are, în mod cert, impact asupra capacității avocatului de secol 21 de a se adapta la noile paradigme, asupra diversității tipului de servicii de natură avocațială, de a se perfecționa și recalifica în domeniul noilor tehnologii.
Îmi vine în minte Cioran: știm că ”toate convertirile sunt subite, deși ele zac ani și ani într-o preparare lentă și misterioasă”. Cel puțin deocamdată, Slavă Domnului!, avem noroc, suntem la adăpost.
O primă întrebare ar fi despre cum rămânem relevanți ca profesie, iar nu ca individ? Ce abilități trebuie să dobândim? Proiectele existente sau aflate în faza de testare, din care amintesc MyJustice, TaxaTimbru, au impact real asupra profesiei? Poate nu astăzi, dar într-un viitor nu prea îndepărtat, cine știe? Revin la Cioran: aceste proiecte independente sunt precum ”proiecțiile subite ale unor germinații îndelungate”.
Transformarea se realizează oricum, fie că ne place sau nu, individual sau la nivel de grup, înțelegând prin aceasta profesia în ansamblul ei, parte dintr-un sistem. Lumea materială și cea digitală sunt separate și, încă separabile, dar coexistă, motiv pentru care tratamentul comun din punct de vedere legal nu este pe deplin acoperitor. Suntem în situația de a numi acțiuni, uneori chiar și inacțiuni, ce se desfășoară în spațiul virtual, dar au impact tangibil în lumea materială.
Revenind la acceptare, reper ce pare a fi strâns legat de percepție.
E naiv să credem și să susținem că nu avem deja o identitate digitală. Fiecare dintre noi, indiferent că îl numim avatar, ”Eu” digital (sper că vor apărea cât mai curând discipoli ai lui Rudolf Steiner care să trateze noul ”Eu”) sau avocat cu identitate digitală, existăm deja în lumea numerelor, în imensitatea și nemărginirea spațiului cibernetic.
Trebuie să acceptăm și să mărturisim faptul că digitalizarea face parte din viața noastră, preocuparea și tema principală de dezbatere urmărind eficientizarea modalității de exercitare a profesiei de avocat și extinderea competențelor. Ce și cât anume putem digitaliza? Cum putem obține mai mult cu resurse mai puține? Vom putea înota liber în bazinul bazelor de date sau vom purta ”colac de salvare”, bine legat și strâns ținut de pe margine?
Desigur că ne interesează cum vor obține avocații timp și, de ce nu, venituri suplimentare, evitând crearea unui mecanism generator de frustrări sau care îngreunează viața celor mulți. În perspectivă, digitalizarea va menține și chiar crește nivelul de competitivitate, va lărgi orizonturile, iar avocatul va cunoaște în avans ce opțiuni are la dispoziție. Măcar puțin, puțin, avocați nomazi digitali parcă toți am vrea să fim…
Iar pentru a vedea tabloul de aproape, merită să punem lupa și, dacă există, să scoatem la lumină contraargumentele la proces, cu formularea unor concluzii despre evoluția profesiei în ansamblul ei, care să imagineze cum ne vom desfășura activitatea peste 10 – 15 ani fără abluțiune în digitalizare – sentilenezi, nu!, cyborgi, cu atât mai puțin.
Așadar, transformarea digitală trebuie văzută ca mijloc, nu scop, implementarea urmând să pornească, în mod coordonat, din interiorul profesiei.
Revin la proiectele cu componentă legală, caz în care aș fi atent la dimensiunea și procentajul proiectelor inițiate și controlate de avocați comparativ cu cele de terți investitori – e doar o chestiune de timp până când va apărea o coliziune a intereselor.
Pespective
Aduc în discuție cel puțin trei situații în care, la conferințe internaționale de digitalizare a dreptului ori era un singur ”Mann aus dem Osten”, ori erau doar doi români, de unde reiese interesul scăzut pentru domeniu (în schimb, ne place foarte mult să ne auzim: Mă aud, deci exist! ar suna o parafrazare); pentru acest motiv se naște întrebarea dacă nu pierdem din nou trenul și, în loc să fim în avangardă, fie numai și la nivel regional, rămânem blocați în proiect tocmai pentru a fi liniari în a nu contrazice concluziile lui Daniel David regăsite în ”Psihologia poporului român” și anume faptul că specific românilor este utilizarea puterii într-o paradigmă feminină (să nu fiu acuzat de misoginism, concluzia e științifică!), caracterizată prin discuții adesea interminabile pentru căutarea consensului, concretizarea unor planuri fiind adesea utopică.
În ceea ce privește aspectul securizării, plecând de la premisa că mandatul va fi limitat la prevenirea penetrării sistemului, reflecția se îndreaptă spre gradul de detaliere a convenției dintre UNBR și STS/SRI și buna înțelegere a parametrilor de ordin tehnic, astfel încât să fie menținută și controlată cheia de control a ”controlului”, iar interferențele limitate spre minim. Trecând peste componenta convențională ce ar sta la baza colaborării, aspectul protejării confidențialității și a secretului profesional poate fi un mix de prestatori/furnizori de servicii de tip resursă internă cu resursă externă de drept privat, iar în vederea asigurării accesului neautorizat la sistem, un furnizor de drept privat împreună cu STS/SRI – reversul ar fi să nu obținem acces la cloud-ul guvernamental.
Cu siguranță trebuie menținută încrederea în Consiliul UNBR, care va lua decizii cu un grad superior de înțelepciune.
”Precum dușmanul e nimicitor pentru cei ce fug, tot așa orice năpastă a sorții apasă mai mult pe cel care dă înapoi” ar spune Seneca.
Concluzionez că proiectul trebuie să înainteze, maior pars trahit ad se minorem, întrucât partea cea mai mare atrage partea cea mai mică; cum e tot mai multă digitalizare în lumea cea mare, noi o vom urma.
Av. Paul Vargan, Managing partner VARGAN și VARGAN S.C.A.
coordonator al proiectului MyJustice – Digital Legal Solutions®
Idei prezentate în cadrul Conferinței de dezbateri ”Viitorul digital al avocaturii” organizată de juridice.ro pe 9 martie 2023
